Începutul
A fost reprezentat de plimbările, mic copil fiind alături de tatăl meu, inginer agronom, profesor de mecanizarea agriculturii în cadrul Institutului Agronomic Timișoara, actualmente USAMVBT prin cramele din Timiș, Arad și Stațiunea de Cercetare Miniș. Am fost fascinat de natură, plante, struguri, povestea locurilor, conacul nelipsit din preajma viilor unde fără excepție se organiza o degustare mai mult sau mai puțin formală însoțită de cuvinte meșteșugite și nu de puține ori de muzica lăutarilor. Chiar la vârstă fragedă, dorința de a încerca, cu măsură, licoarea ce dezlega limbile adulților și făcea ca momentele petrecute acolo sa devină amintiri frumoase, povestite altora – desigur lângă aceleași vinuri a făcut să mă împrietenesc rapid cu vinurile albe din Banat și cu încercările de roșu, incipiente la acel moment. Întreg tabloul unei degustări reușite, și trebuie sa recunosc că nu îmi amintesc de vreuna ratată -:) ducea la o stare de bine, creativă, se legau prietenii apăreau oameni noi, se cânta, se discutau subiecte de cultură generală, se vorbea despre vinuri și nu numai; la fiecare rememorare a acelor momente mă cuprinde o stare de bine -:)
Pasiunea
Odata cu trecerea anilor, m-am apropiat din ce in ce mai mult de enologie, am studiat, am vizitat, am gustat. Cu ajutorul unui prieten am urmat nivelul I – II – III al WSET – Londra, unde am învățat ceea ce acum pun in practică apropo de filozofia vinurilor. Si anume, faptul ca nu se cultiva orice, oriunde; că lumea noua, mai precis cam tot ce este in afara Europei, nu are aceleasi reguli de vinificare, de pastrare a naturaleții acestei licori, etc. De aceea, parerea mea este ca vinurile din Europa, lumea veche reprezinta summum in ceea ce putem gusta, aprecia si savura în acest domeniu. Sigur … de palmares, un Opus One, un Penfolds sau Etiqeta Azul de la Tarapaca este interesant de gustat. Insa baza consumului, pentru mine cel putin, o reprezintă lumea veche. Iar aici, de-a lungul timpului, diverse terroir-uri specifice sunt dedicate unor soiuri de struguri respectiv vinuri cu traditie. Portugalia, de exemplu, face minunatele Vinho Verde albe sau roșii din struguri locali, Tinta roriz, Touriga National etc foarte interesante. Spania, cu ale ei zone Rioja, Ribera del Duero, Jumilla cultiva si vinifică de veacuri Tinta del Pais (Tempranillo in limbaj international). Italia, cu Toscana si al ei Brunello, Venetto cu renumitul Prosecco, Franciacorta Bresciei Verona cu Valpolicella si al ei Amarone, Rosso sau Ripasso, Primitivo de Manduria ori Salento etc. Germania cu zonele din valea Rin-ului unde se face dintotdeauna Riesling-ul. Grüner-Veltliner-ul Austriac sau soiurile locale roșii de Blaufränkisch sau Zweigelt. Ungaria cu al ei Tokaj dulce, Feteasca României, Negrul de Drăgășani, Crâmpoșia, în general soiurile din vițele vechi românești reprezintă o valoare locală ce merită exploatată. Apoi, desigur Franța, țara care practic a exportat know-how-ul aferent vinificației in toată Europa, și care pastrează tradiția de producție in zonele de referință: cupajele din Bordeaux, de Merlot, Cabernet, Cabernet Francm Petit Verdor, Chardonnay-ul (Chablis) si Pinot Noir-ul Burgundiei, GSM-ul (Grenache, Shiraz, Mourvedre) din Valea Rhone-ului, Rosé-ul de Provence, Chateneauf du Pape, Champagne cu ele ei rigori etc. Am testat toate aceste zone, le-am vizitat, am stabilit relații de prietenie cu mulți producători locali, astfel încât la un moment dat cantitatea de vinuri achiziționată a depașit capacitatea standard de stocare existentă prin casele noastre, așa ca am făcut o cramă în pivnitz, unde am început degustări private, ani de zile. În paralel, am avut activitate in domeniul alimentatiei publice, între 2009 – 2019, am deschis împreună cu prietteni dragi Jarvis Pub&More cu ale lui celebre coaste, un loc de suflet pentru noi. Acolo, desigur, am șlefuit din nou pasiunea pentru vin cu în diverse evenimente organizate.
Continuarea
E aici.
